Planeta animalelor

Nu am mai scris de mult...



Planeta animalelor

Gol, cu ochii roșii
Eram in căutarea esențialului
Suflarea mi s-a oprit,
Rămas in timp ...
Deschisesem ochii,
iar totul era limpede.
M-am trezit.

Ce sa fac cu viața mea

Nu știu încă cum sta treaba cu viața, dar de ceva timp încoace îmi pun întrebări despre "ce voi face eu toată viața?". Sunt sigur ca nu sunt singurul care se întreabă ce sa facă cu viața lui, dar am abia 19 ani și tocmai ce am terminat liceul. Este normal sa ma întreb in fiecare zi, ce sa fac cu viața mea?
Sunt bucuros de un singur lucru, faptul ca nu m-am dus la facultate, cel mai nașpa lucru care ți se poate întâmpla cât trăiești este sa regreți. Nu regret absolut deloc ca nu m-am dus la facultate deși mi-ar fi plăcut. Întodeauna am așteptat viața de student, sesiuni, oameni, distracție. Acum ceva timp îmi spuneam "eu vreau sa învăț ca sa ma distrez, sa muncesc ca sa ma distrez ..." și tot așa. Apoi timpul a trecut și am dat cu ochii de realitate, care deși atunci când ești mic totul pare roz, nu este absolut deloc așa.

In ultimii doi ani de liceu sau in ultimul an, m-am imaginat având fel și fel de cariere "de succes" jurnalist, actor, am vrut sa merg la facultatea de istorie, îmi place istoria foarte mult dar ... oare asta este ceea ce trebuie sa fac? Noi tinerii suferim de sindromul necunostintei și uneori ne avântam cu capul înainte in necunoscut chiar dacă habar n-avem ce are sa se întâmple mâine.

Așa am făcut, am luat frâiele vieții mele și am plecat de la părinți unde era bine, dar toată lumea știe ca ne dorim sa plecam cât mai repede din acea casa și sa vedem ce este cu adevărat după usa metalică.

Deși intrasem la Cluj la Istorie, prima data la taxa și cu siguranța as fi intrat la buget in sesiunea a doua, tata mi-a zis ca nu ma mai lasă sa merg la Cluj pentru ca nu am intrat la buget din prima așa ca mi-a zis sa merg la Bacău. Un coșmar pentru mine, o alegere pe care nu as fi vrut sa o fac.

Welcome to Baile Atha Cliath sau Dublin, orașul in care totul pare sa meargă normal, dar parca este blocat in propriile lui probleme. Când am ajuns in centrul orașului am sesizat arhitectura gotica a bisericilor și clădirile care păstrau noanta aia... aia specifica, pe lângă asta după ce am coborât privirea am văzut o grămada de oameni in scaun cu rotile, lucru care nu mi se părea normal având in vedere ca in Bacău, deși oamenii sunt triști, nu are o populație cu probleme de genul.

Încep o viața noua mi-am zis, o sa muncesc pe șantier un an apoi ma duc la facultate in România, la Cluj, unde vreau eu. La ce? Habar n-am, dar am timp un an sa m-a gândesc.

Șantierul nu e pentru toți și deși exersam fixarea fierului in spatele casei, tot nu era pentru mine. Așa ca m-am angajat ca și cleaner. Meseria care îmi spune in fiecare zi ca nu poți sa faci asta la nesfârșit. In timp ce fac curat in afurisita de Bucătărie din Supervalu Sundrive îmi trec tot felul de gânduri prin cap, dar in fiecare zi plec de acolo și îmi spun "nu vreau sa fac asta toată viața, dar ce sa fac?" Am cunoscut oameni care mi-au spus: "Du-te la facultate, nu exista niciun dar(între timp eu dădeam explicații cu dar), fii sărac pentru 3-4 ani, dar poate poți sa fii bogat după." Vorbele astea de duh mi-au prins foarte bine pentru ca eram fixat pe modul "merge și așa", nu frate, nu merge. M-am ambiționat și n-am făcut nimic deocamdată, dar măcar știu ca nu trebuie sa fac curat toată viața.

In același timp ma întreb cum pot oamenii sa iasă la pensie muncind toată viața intr-un supermarket, cum pot oamenii sa muncească in același loc fără sa-și dorească sa facă ceea ce e sănătos. Cred ca totul tine de anumite decizii pe care le-au făcut in viața și a intervenit "nevoia".

Ma bucur ca am venit in Irlanda și muncesc pentru ca văd ca nu asta este ceea ce trebuie sa fac.
Dar gândul ca nu știu ma framanta  mai tare pe zi ce trece. Îmi doresc o viața in jurul artei, in jurul oamenilor frumoși, dar îmi doresc și bani sau măcar sa nu duc grija zilei de maine.

Mi-ar plăcea sa am o viața in care sa stau pe spate și sa ma uit la stele și apoi sa fac arta din ceea ce văd. Sunt atât de mulți oameni in jurul meu cu talent, eu nu știu sa fac nimic.
Totuși, cred ca am sa aștept din nou acel miros al dimineții pe care nu-l mai simt de mult.

Sisif

Pe vele-n larg, rapid treceam
cu gândul.
Din vis, pe plai
aparu apa.
Flamă mi se facura ochii, privind in larg
la dansul.
Si ei s-au adunat sa-l vada.
A fost mort o vreme, el renaste.
Si iar,
Si iar, isi intinde scara pe vele
Dar noi suntem morti si fără de răgaz
Caci fără de speranta, noi vom muri in iad.
Hai soare!

Sa stea timpul in loc!

Sa stea timpul in loc!


Minutarul e mort,
Se prelinge pe ceasornic
Precum Dali percep timpul
Ceasul plânge, eu privesc înapoi
Eu si dansul am luat trenuri diferite
El se opreste-n loc aici
Ce are sa fie acolo
Eu voi căuta unde ma lasa trenul
Amintiri ce-am avut cândva cu el

Sa nu uitam vremurile ce trec

Cand esti ametit, iti trec multe prin cap, altii sparg pahare, cad pe jos... Sambata seara nu ma puteam gandi decat la faptul ca toti prietenii pleaca, iar eu?

Sa nu uitam vremurile ce trec

Sa nu uitam vremurile ce trec
Caci valuri albastre au sa ne innece
De ce?
Infruntam cu vitejie dorinta
Oare izbutim in asfintint?
Sau abdicam in zori?
Tu sa-mi spui maestre.
De ce sa induri, când poti infrunta
Viori de fiori
In adâncul sufletului
Pentru putere si speranta
Zambeste si rabda
Caci e sfarsitul primului ou
Te rog infrunta
Izbuteste si...
Rabda

Ultima noapte

In ultima noapte a vietii
Încerc sa renasc
Din răsputeri, caci viata îmi surâde
Ultima noapte de război, întâia noapte de mie însumi
Încerc sa razbat fiorului negru ce vine
N-am putere sa innec corăbiile stramosilor
Dar speranta e singurul catarg spre-a uzbuti
Sper sa razbat valurilor ce vin
Caci e greu sa te infrunti
Napoleon

Bucurie mecanica

Sa va spun cum a pornit, in drum spre casa de la liceu, mergem eu si mergeam si mergeam. La un moment dat n-am mai auzit nimic, eram pe la orizont, normal ar fi trebuit sa aud masinile cum trec, atunci n-am mai auzit nimic, era foarte liniste.

Bucurie mecanica

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Am auzi natura,
frunza care cade si se da de-a dura.

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Am auzi iubita
cum plânge mai cu foc

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Am auzi un strigat, slab
ca un ecou

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Ar sta ninsoarea?
sau am sta pe loc?

Ceva pentru un concurs - Sa-i spunem primavara

Primavara

Eu m-am născut odata cu ea,
Stramosii au venit odata cu mine,
Degetele le ieseau din pământ,
Voi le-ati cules si ati împărțit vestea,
Stramosii ne spun trecutul,
In timp ce noi impartim un martor al tineretii

Stramosii au venit printre noi
Sa ne vegheze
Sa nu facem greselile trecutului
Acum, de la atâta păzit au înnebunit
N-au mai dormit
Vad sus o raza pe cer,
E el, fratele celuilalt
El ii va ajuta sa se odihnească, 
Eroul lui Nyx.

Timpul lor a trecut, iti multumesc.
Stramosii se-ntorc in pământ
Noi le dam ofrande
Trupul naturii-mbatranite
Pătura e calda, ei rămân in pământ
Noi ne luptam cu raul!

Vei inceta oare sa faci rau? Spune-mi!
Eu am faurit totul si totul a fost gresit.

Am rămas singuri.
Rupti de orice legatura cu trecutul.
Suntem in prezent, poate n-avem viitor.
Nu vad in orizont, pare prea departe.
Genele-mi sunt albe si cred c-am rămas singur
Găsesc un ou si m-adăpostesc in el
Voi fii in siguranta pana vine...

Primavara.