Ce sa fac cu viața mea

Nu știu încă cum sta treaba cu viața, dar de ceva timp încoace îmi pun întrebări despre "ce voi face eu toată viața?". Sunt sigur ca nu sunt singurul care se întreabă ce sa facă cu viața lui, dar am abia 19 ani și tocmai ce am terminat liceul. Este normal sa ma întreb in fiecare zi, ce sa fac cu viața mea?
Sunt bucuros de un singur lucru, faptul ca nu m-am dus la facultate, cel mai nașpa lucru care ți se poate întâmpla cât trăiești este sa regreți. Nu regret absolut deloc ca nu m-am dus la facultate deși mi-ar fi plăcut. Întodeauna am așteptat viața de student, sesiuni, oameni, distracție. Acum ceva timp îmi spuneam "eu vreau sa învăț ca sa ma distrez, sa muncesc ca sa ma distrez ..." și tot așa. Apoi timpul a trecut și am dat cu ochii de realitate, care deși atunci când ești mic totul pare roz, nu este absolut deloc așa.

In ultimii doi ani de liceu sau in ultimul an, m-am imaginat având fel și fel de cariere "de succes" jurnalist, actor, am vrut sa merg la facultatea de istorie, îmi place istoria foarte mult dar ... oare asta este ceea ce trebuie sa fac? Noi tinerii suferim de sindromul necunostintei și uneori ne avântam cu capul înainte in necunoscut chiar dacă habar n-avem ce are sa se întâmple mâine.

Așa am făcut, am luat frâiele vieții mele și am plecat de la părinți unde era bine, dar toată lumea știe ca ne dorim sa plecam cât mai repede din acea casa și sa vedem ce este cu adevărat după usa metalică.

Deși intrasem la Cluj la Istorie, prima data la taxa și cu siguranța as fi intrat la buget in sesiunea a doua, tata mi-a zis ca nu ma mai lasă sa merg la Cluj pentru ca nu am intrat la buget din prima așa ca mi-a zis sa merg la Bacău. Un coșmar pentru mine, o alegere pe care nu as fi vrut sa o fac.

Welcome to Baile Atha Cliath sau Dublin, orașul in care totul pare sa meargă normal, dar parca este blocat in propriile lui probleme. Când am ajuns in centrul orașului am sesizat arhitectura gotica a bisericilor și clădirile care păstrau noanta aia... aia specifica, pe lângă asta după ce am coborât privirea am văzut o grămada de oameni in scaun cu rotile, lucru care nu mi se părea normal având in vedere ca in Bacău, deși oamenii sunt triști, nu are o populație cu probleme de genul.

Încep o viața noua mi-am zis, o sa muncesc pe șantier un an apoi ma duc la facultate in România, la Cluj, unde vreau eu. La ce? Habar n-am, dar am timp un an sa m-a gândesc.

Șantierul nu e pentru toți și deși exersam fixarea fierului in spatele casei, tot nu era pentru mine. Așa ca m-am angajat ca și cleaner. Meseria care îmi spune in fiecare zi ca nu poți sa faci asta la nesfârșit. In timp ce fac curat in afurisita de Bucătărie din Supervalu Sundrive îmi trec tot felul de gânduri prin cap, dar in fiecare zi plec de acolo și îmi spun "nu vreau sa fac asta toată viața, dar ce sa fac?" Am cunoscut oameni care mi-au spus: "Du-te la facultate, nu exista niciun dar(între timp eu dădeam explicații cu dar), fii sărac pentru 3-4 ani, dar poate poți sa fii bogat după." Vorbele astea de duh mi-au prins foarte bine pentru ca eram fixat pe modul "merge și așa", nu frate, nu merge. M-am ambiționat și n-am făcut nimic deocamdată, dar măcar știu ca nu trebuie sa fac curat toată viața.

In același timp ma întreb cum pot oamenii sa iasă la pensie muncind toată viața intr-un supermarket, cum pot oamenii sa muncească in același loc fără sa-și dorească sa facă ceea ce e sănătos. Cred ca totul tine de anumite decizii pe care le-au făcut in viața și a intervenit "nevoia".

Ma bucur ca am venit in Irlanda și muncesc pentru ca văd ca nu asta este ceea ce trebuie sa fac.
Dar gândul ca nu știu ma framanta  mai tare pe zi ce trece. Îmi doresc o viața in jurul artei, in jurul oamenilor frumoși, dar îmi doresc și bani sau măcar sa nu duc grija zilei de maine.

Mi-ar plăcea sa am o viața in care sa stau pe spate și sa ma uit la stele și apoi sa fac arta din ceea ce văd. Sunt atât de mulți oameni in jurul meu cu talent, eu nu știu sa fac nimic.
Totuși, cred ca am sa aștept din nou acel miros al dimineții pe care nu-l mai simt de mult.

Sisif

Pe vele-n larg, rapid treceam
cu gândul.
Din vis, pe plai
aparu apa.
Flamă mi se facura ochii, privind in larg
la dansul.
Si ei s-au adunat sa-l vada.
A fost mort o vreme, el renaste.
Si iar,
Si iar, isi intinde scara pe vele
Dar noi suntem morti si fără de răgaz
Caci fără de speranta, noi vom muri in iad.
Hai soare!

Sa stea timpul in loc!

Sa stea timpul in loc!


Minutarul e mort,
Se prelinge pe ceasornic
Precum Dali percep timpul
Ceasul plânge, eu privesc înapoi
Eu si dansul am luat trenuri diferite
El se opreste-n loc aici
Ce are sa fie acolo
Eu voi căuta unde ma lasa trenul
Amintiri ce-am avut cândva cu el

Sa nu uitam vremurile ce trec

Cand esti ametit, iti trec multe prin cap, altii sparg pahare, cad pe jos... Sambata seara nu ma puteam gandi decat la faptul ca toti prietenii pleaca, iar eu?

Sa nu uitam vremurile ce trec

Sa nu uitam vremurile ce trec
Caci valuri albastre au sa ne innece
De ce?
Infruntam cu vitejie dorinta
Oare izbutim in asfintint?
Sau abdicam in zori?
Tu sa-mi spui maestre.
De ce sa induri, când poti infrunta
Viori de fiori
In adâncul sufletului
Pentru putere si speranta
Zambeste si rabda
Caci e sfarsitul primului ou
Te rog infrunta
Izbuteste si...
Rabda

Ultima noapte

In ultima noapte a vietii
Încerc sa renasc
Din răsputeri, caci viata îmi surâde
Ultima noapte de război, întâia noapte de mie însumi
Încerc sa razbat fiorului negru ce vine
N-am putere sa innec corăbiile stramosilor
Dar speranta e singurul catarg spre-a uzbuti
Sper sa razbat valurilor ce vin
Caci e greu sa te infrunti
Napoleon

Bucurie mecanica

Sa va spun cum a pornit, in drum spre casa de la liceu, mergem eu si mergeam si mergeam. La un moment dat n-am mai auzit nimic, eram pe la orizont, normal ar fi trebuit sa aud masinile cum trec, atunci n-am mai auzit nimic, era foarte liniste.

Bucurie mecanica

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Am auzi natura,
frunza care cade si se da de-a dura.

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Am auzi iubita
cum plânge mai cu foc

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Am auzi un strigat, slab
ca un ecou

Tot ce-i electric si mecanic
sa se opreasca-n loc
Ar sta ninsoarea?
sau am sta pe loc?

Ceva pentru un concurs - Sa-i spunem primavara

Primavara

Eu m-am născut odata cu ea,
Stramosii au venit odata cu mine,
Degetele le ieseau din pământ,
Voi le-ati cules si ati împărțit vestea,
Stramosii ne spun trecutul,
In timp ce noi impartim un martor al tineretii

Stramosii au venit printre noi
Sa ne vegheze
Sa nu facem greselile trecutului
Acum, de la atâta păzit au înnebunit
N-au mai dormit
Vad sus o raza pe cer,
E el, fratele celuilalt
El ii va ajuta sa se odihnească, 
Eroul lui Nyx.

Timpul lor a trecut, iti multumesc.
Stramosii se-ntorc in pământ
Noi le dam ofrande
Trupul naturii-mbatranite
Pătura e calda, ei rămân in pământ
Noi ne luptam cu raul!

Vei inceta oare sa faci rau? Spune-mi!
Eu am faurit totul si totul a fost gresit.

Am rămas singuri.
Rupti de orice legatura cu trecutul.
Suntem in prezent, poate n-avem viitor.
Nu vad in orizont, pare prea departe.
Genele-mi sunt albe si cred c-am rămas singur
Găsesc un ou si m-adăpostesc in el
Voi fii in siguranta pana vine...

Primavara.

Momente din amintiri

Momente din amintiri

Mi-e dor sa stii

Sa te vad, sa te  aud, sa te simt

S-a mai schimbat ceva

Un zid opac,

Un zid prin care te vad, dar nu clar

si mi-e greu sa-mi imaginez o poarta

Sa pasesc prin necunoscut

Mi-e dor si ma sugruma gandul

Sa plang nu pot

Pentru ca-s mort

Nu mai pot sa simt

Sa vad

Sa aud

Din cauza ta

Mi-e dor si ma intreb

Daca m-as opri o clipa din a gandi,

As mai trai?

Abia am simtit parfumul tau

Pe bluza altei fete, n-am trecut de aparente

Am ramas in trecut, m-am gandit

Sunetele suave ale melodiilor din casti

Mi-au ingradit imaginatia

Acum esti pura si nobila

Dar nu cu mine

Patru ziduri te leaga de pamant

Unul opac, altul transparent

Unul rosu si altul negru

Eu stau in picioare si privesc

Cat de neputincios sunt

Simt vantul cum bate

Corpul meu latent

Insa nu-ncetez sa ma gandesc

Eu vreau sa te cunosc

Deja am trecut la o alta perioada, e frumos sa fii indragostit, pentru mine e benefic.

Eu vreau sa te cunosc

Sa te cunosc inseamna multe

Te-am cunoscut

Te voi cunoaste

Te cunosc mai mult ca, ieri

Este greu sa stii ca poti

Sa simti asa cum n-a mai fost

Dar crede-ma ca inteleg

Si ma intriga, sa stiu ca te cunosc

Sa stii tu, draga, nu te vad de ieri

De marti

Si e mult timp de atunci

Sa crezi ca te accept-iusor

Insa sa vezi ce, defapt, se-ntampla

E mai greu.

Incerc sa te cunosc si te accept

Nu te nega pe tine, e inert

Invers

Ultima carare, este, si va fii

Doar cea pe care iti doresti sa vii

Sa tii drumul drept, sa vezi

Copaci, si verzi si gri

Sa vezi ce-i injur, sa uiti de tine

Afla ca nu esti singura

Si daca uiti de tine, eu uit de mine

Si o sa ne cautam amandoi unul pe altul

De data aceasta pe aceasi cale

Totu-i gri si verde si rosu si negru

Dar acum vezi si tu ce vad si eu

Ca n-am facut decat sa te accept, sa tac si-atat.

Sa accept.

Neputinta

Neputinta

Stau intins in pat

Degetele-mi cresc si prind radacini

Sunt incapabil sa ma misc

Nu-mi mai curge sange prin vene

Inima-mi pompeaza doar venin

Privesc cerul,

Calatoresc cu gandul, mii de ani

O stea ce pare ca-mi zambeste

Dar eu am radacini, si strig!

Lacrimile-mi curg siroaie

Radacinile se adancesc,

Zambetul ii piere cand ma apropii

Mi-apar frunze,

Din fruct renasc

Iau steaua in brate,

Ii frang spatele si o mangai

Eu zambesc, acum ea plange

O sarut si-mi iau la revedere

Si am grija sa o privesc in tacere

Rosu de est

Rosu de est

Univers propriu

Cortina rosie

Teroare

Flama si ardoare

Femeie-n rosu

Arde necuprinsul

Civili morti

Nevinovati

Dicatatura

Un singur om

Conduce estul

Plans

Suspin

Durere

Armata le imparte

Ne jucam de--a soarecele si pisica

Pisica-i ascunsa-ntr-un dulap rosu

Soarecele se multiplica

Fuga

Arsi de pietre

Un zambet - iunie-iulie anul trecut

A fost un zambet intr-un loc, in viziunea mea era ideal - doar in viziunea mea.

Un zambet

Ma simteam privilegiat

Cand imi zambea

Cu a ei nevinovatie-n fapte

Ametit de sentimente

Si imbatat de amor

Cutreieram universul nemarginit

Al unei raze brune

Ce lumeneaza-n al meu infinit

Sa nu realizez insa?

Ca un dram de fericire-i ca un sarut?

Ce ramane-nchis in suflet

Asemenea unui talisman, purtat ...

mereu la gat

"Gand in gand" e din aceasi seara.

Gand in gand

Pe-un piedestal am asezat un gand

Si l-am hranit si-am dat sa bea din lacrimi

Si-a crescut

Pana a ajuns, sa fie gand in gand

Cu inima orcarui visator

Orice privire intampina, se dezvolta

Si tot crestea si tot crestea

Se transforma-n ce crezi?

In iubirea ...

Pe care-o port, ca un trofeu

Inceputuri = "E violet" - "Sageata"

Eu nu am cine stie ce experienta de viata? Dar dupa ce m-am mutat la uman si l-am studiat pe Eminescu - mi-am cunoscut aceasta valenta, multumita profei de romana.
Da, liceul are o influenta in viata noastra.

Asa ca am deschis agenda ID Fest 2015 si incep sa public.

Am scris "E Violet" prin aprilie anul trecut - este prima, nu spun ca este geniala, doar ca vreau sa le postez pe toate

E violet

Un trandafir e violet

Jumate-i ars si-aproape rupt

Ii vezi esenta, rupta parca

De foc prin spinii rosii sangerand

Cu mana-mi cucerita de durere,

Nu plang

Eternitatea-i totusi efemera

Prin foc de treci sa nu uiti c-ai sa ajungi etern, sa plangi

Sageata, daa, tot in aprilie anul trecut, in aceasi seara mai exact. Am avut criticii mei.

Sageata

Sageata-i rece, chiar ca doare

Nu-nteleg de ce nu se dezgheata

Gheata-nghetata de ura

Profund n-a fost si nici nu este

Inca ma doare, ca nu-nteleg

Ma tem, c-am sa ajung candva

Sa dau de veste

Folosind un arc de gheata ...

sa inghete

M-am decis sa-mi fac blog

Eu sunt Baboi Alexandru si m-am decis sa imi fac un blog. De obicei scriam poezii dar nu le aratam decat catorva persoane - doar ca intr-o seara, fiind sub influenta alcoolului am scris direct pe facebook, lucru pe care nu obisnuiam sa-l fac.

Asa ca m-am decis sa arat restul internetului, criticilor online, ce scriu. Ce se poate intampla?